ORS definit, dar relubrifierea cu unsoare a continuat să provoace deviații.

Scurgerile de unsoare și deviațiile de temperatură după lubrifiere au persistat până când ORS a fost făcut executabil la punctul de lubrifiere: reguli de dozare, logică în funcție de gradul de utilizare, pași de purjare/relief și o verificare simplă în intervalul 24–72 de ore au stabilizat tendințele și au redus intervențiile neplanificate.

Situația

O unitate avea intervale de lubrifiere și selecția lubrifiantului definite pentru lagărele critice ale motoarelor electrice și pentru pompe lubrifiate cu unsoare. În ciuda lubrifierii planificate, locația se confrunta în continuare cu probleme repetitive: scurgeri de unsoare, deteriorarea etanșărilor și creșteri intermitente de temperatură după relubrifiere.

Ce s-a observat

• evacuare de unsoare și scurgeri la scurt timp după relubrifiere
• comportament de purjare inconsistent (uneori purjare puternică, alteori deloc)
• temperatură mai ridicată sau deviații de zgomot după evenimentele de lubrifiere
• „mizerie de unsoare” recurentă în jurul carcaselor lagărelor pompelor și a etanșărilor

Cauza rădăcină: decalaj ORS la punctul de lubrifiere

Definiția ORS acoperea ce se aplică (lubrifiantul și intervalul), dar nu și cum se execută și se verifică la punctul de lubrifiere:

• relubrifierea era făcută fără a ține cont de condiția de funcționare și gradul de utilizare (risc de supra-alimentare în staționare, mai ales la lubrificatoare cu punct unic și sisteme centralizate)
• capacitatea de purjare/relief și proiectarea etanșării nu erau transpuse în instrucțiuni de lucru (pașii de relief lipseau sau nu erau aplicați)
• condiția de pornire nu era controlată (manipulare curată și pre-umplere corectă / condiție de bază)
• orientarea echipamentului (orizontal vs. vertical) nu era reflectată în logica de dozare și în momentul verificării

Starea unsorii și riscul de separare cresc în perioadele prelungite de staționare; condiția de pornire și manipularea sunt esențiale pentru o bază de referință validă.

Acțiuni corective (ORS făcut executabil)

• Transformarea intenției ORS în reguli de execuție la nivel de punct: doză, metodă, interval și pas de purjare/relief; introducerea unei reguli clare de a evita „pompează până la purjare” acolo unde proiectarea nu permite acest lucru
• Corelarea alimentării cu unsoare cu gradul de utilizare (logică diferită pentru funcționare vs. staționare, aplicabilă pentru lubrifiere manuală, cu punct unic și sisteme centralizate)
• Introducerea unei verificări simple: observarea purjării plus verificarea tendinței temperaturii în intervalul 24–72 de ore după lubrifiere
• Înăsprirea criteriilor de acceptare la punctul de lubrifiere: condiție „curat” și „acceptabil”, curățenia sculelor și starea echipamentului după intervenție

Capacitatea de purjare și proiectarea etanșărilor determină dacă unsoarea uzată este evacuată predictibil; ORS trebuie să reflecte logica de purjare/relief și verificarea aferentă.
 

Verificare și rezultat

După implementare, relubrifierea cu unsoare a devenit repetabilă, iar abaterile au devenit vizibile mai devreme. Comportamentul tendințelor s-a stabilizat, iar unitatea a redus intervențiile neplanificate legate de scurgeri de unsoare și creșteri de temperatură după lubrifiere.

Concluzie

Definirea ORS nu este suficientă. ORS se menține prin execuție repetabilă și verificare la punctul de lubrifiere, aliniate cu gradul de utilizare, capacitatea de purjare/relief, controlul contaminării și condiția mecanică de bază.

Un Consilier Tehnic poate sprijini transpunerea ORS în date la nivel de punct, instrucțiuni de lucru și verificări pentru punctele critice de lubrifiere, precum și stabilizarea tendințelor de operare.

Author: Janneke van der Pol, MLT1
Photo & case credit: Mika Römpötti, Interflon Finland